Casa Bunicii si Casa Povestilor

Dacă ai bunici, prețuiește-i ! Dacă nu, caută-i !

Casa Bunicii – locul perfect în care poti să îti petreci weekendul sau un sejur.

Ceea ce îi conferă farmecul aparte al acestui loc este îmbinarea armonioasă a modernului și a arhaicului, într-o manieră care NU este kitsch, transformând pensiunea într-o veritabilă mașină a timpului. Copiii adoră să descopere, preț de minute, obiectele acelea care defineau altădată viața țăranului român. Nici eu, adult fiind, nu m-am putut abține să ating, să învârt pe toate părțile, simțind mirosul acela ce îmi amintește de bunici, stativele, ițele, suveicile și vârtelnița.

Am trecut cu mâna pe lemnul vechi  și negru al urzitorului, am ascultat cu ochii închiși foșnetul pănușelor din bracii de sămânță și m-am oprit privind admirativ la cazanul imens din alamă prin ale cărui alambicuri se distilează holerca de mere sau prune. Copiii se cațără în podul cu fân sau caută camere secrete în timp ce omul matur se poate întreba ce poate fi un melițoi, o cohiță sau o scafă.

Și dacă peste nici un sfert de oră cei mici s-au întors la tabletă iar eu m-am simțit dintr-odată sleit de puteri, confortul modern al acestor încăperi din care nu lipsesc nici LCD-urile, nici băile deservind fiecare cameră te fac să te simți ca acasă.

Apoi, belșugul bucătăriei bucovinene, graiul presărat cu vechi cuvinte nemțești, rămase din vremea vechii stăpâniri austriece, sarcasmul din vorbire și atitudinea deopotrivă ospitalieră și fudulă a localnicilor, să nu mai vorbim de frumusețea locurilor…

Peisajul nu este spectaculos, dar este neîndoielnic frumos. Căci ne aflăm chiar în inima Bucovinei, la confluența Moldovei cu Moldovița, ape ce au dat nume unei țări, în locul unde se întâlnesc și șed la taifas marile obcini ale Bucovinei: Obcina Mare, Obcina Feredeului și Obcina Mestecănișului, asa că de primăvara până toamna te poți plimba în voie pe dealurile din împrejurimi, culegând flori de cicoare, clocotiș ori sunătoare, sau privind admirativ stânile de oi sau scăldându-ți ochii în albastrul fluid pe care se proiectează Masivul Rarău sau chiar Giumalăul sau veghind neobosita frământare a pâclelor pe văi sau ascultând ecourile cântecelor de păsărele sau uguitul guguștiucilor sălbatici care se hrănesc cu afine și nu mică ar putea să îți fie surprinderea când vei găsi la marginea pădurii fructe sau ciuperci, în timp ce iarna poți să te plimbi în sania trasă de cai, cu picioarele cufundate în fân, înfofolit în cergi de lână țigaie, sau poți asista la spectacolul multicolor și zgomotos al bumbierilor ori poți pur și simplu degusta afumăturile de porc.

Și dacă mănăstirile sunt la o aruncătură de băț când ai mașina la dispoziție și dacă te gândești că te poți plimba cu bicicleta sau pleca pur și simplu în drumeție pe jos, iar seara să te întorci la gazdă pentru a înfuleca o vatră de plăcinte poale-n brâu stinse cu un ol de vin sau stropite cu un pahar-două de afinată, zău că nu îți vine să mai pleci înapoi la grijile serviciului! Și, dacă totuși o faci într-un târziu, un singur lucru îți va rămâne mereu în minte: Casa Bunicii este locul în care vii și unde re(în)vii!