Casa bunicii

Dacă ai bunici, prețuiește-i ! Dacă nu, caută-i !

Casa Bunicii – locul perfect în care poti să îti petreci weekendul sau un sejur.

Ceea ce îi conferă farmecul aparte al acestui loc este îmbinarea armonioasă a modernului si a arhaicului, într-o manieră care NU este kitsch, transformând pensiunea într-o veritabilă masină a timpului. Copiii adoră să descopere, pret de minute, obiectele acelea care defineau altădată viata tăranului român. Nici eu, adult fiind, nu m-am putut abtine să ating, să învârt pe toate părtile, simtind mirosul acela ce îmi aminteste de bunici, stativele, itele, suveicile si vârtelnita.

Am trecut cu mâna pe lemnul vechi  si negru al urzitorului, am ascultat cu ochii închisi fosnetul pănuselor din bracii de sământă si m-am oprit privind admirativ la cazanul imens din alamă prin ale cărui alambicuri se distilează holerca de mere sau prune. Copiii se catără în podul cu fân sau caută camere secrete în timp ce omul matur se poate întreba ce poate fi un melitoi, o cohită sau o scafă.

Si dacă peste nici un sfert de oră cei mici s-au întors la tabletă iar eu m-am simtit dintr-odată sleit de puteri, confortul modern al acestor încăperi din care nu lipsesc nici LCD-urile, nici băile deservind fiecare cameră te fac să te simti ca acasă.

Apoi, belsugul bucătăriei bucovinene, graiul presărat cu vechi cuvinte nemtesti, rămase din vremea vechii stăpâniri austriece, sarcasmul din vorbire si atitudinea deopotrivă ospitalieră si fudulă a localnicilor, să nu mai vorbim de frumusetea locurilor…

Peisajul nu este spectaculos, dar este neîndoielnic frumos. Căci ne aflăm chiar în inima Sucevei, la confluenta Moldovei cu Moldovita, ape ce au dat nume unei tări, în locul unde se întâlnesc si sed la taifas marile obcini ale Bucovinei: Obcina Mare, Obcina Feredeului si Obcina Mestecănisului, asa că de primăvara până toamna te poti plimba în voie pe dealurile din împrejurimi, culegând flori de cicoare, clocotis ori sunătoare, sau privind admirativ stânile de oi sau scăldându-ti ochii în albastrul fluid pe care se proiectează Masivul Rarău sau chiar Giumalăul sau veghind neobosita frământare a pâclelor pe văi sau ascultând ecourile cântecelor de păsărele sau uguitul gugustiucilor sălbatici care se hrănesc cu afine si nu mică ar putea să î?i fie surprinderea când vei găsi la marginea pădurii fructe sau ciuperci, în timp ce iarna poti să te plimbi în sania trasă de cai, cu picioarele cufundate în fân, înfofolit în cergi de lână tigaie, sau poti asista la spectacolul multicolor si zgomotos al bumbierilor ori poti pur si simplu degusta afumăturile de porc.

Si dacă mănăstirile sunt la o aruncătură de băt când ai masina la dispozitie si dacă te gândesti că te poti plimba cu bicicleta sau pleca pur si simplu în drumetie pe jos, iar seara să te întorci la gazdă pentru a înfuleca o vatră de plăcinte poale-n brâu stinse cu un ol de vin sau stropite cu un pahar două de afinată, zău că nu îti vine să mai pleci înapoi la grijile serviciului, si dacă totusi o faci într-un târziu, un singur lucru îti va rămâne mereu în minte: Casa Bunicii este locul în care vii si unde re(în)vii!