Mănăstirea Dragomirna – arbore în timp. Ctitorie situata in comuna Mitocu Dragomirnei, din 1609 a marelui cărturar si miniaturist Anastasie Crimca si a marelui logofăt Lupu Stroici.
Ulterior, in anul 1627, din porunca domnitorului Moldovei, Miron Barnovschi, se construiesc masive ziduri de apărare, flancate de turnuri de apărare si contraforți care-i dau aspectul unei formidabile cetăți.
Prin proporții si elemente decorative, Dragomirna reprezintă o noua etapa a arhitecturii moldovenești. Un prim element novator este turla foarte înaltă si zveltă (de unde și sintagma Mănăstirea Dragomirna – arbore în timp). Printre alte elemente noi sunt fațadele din piatră brută. Alături de aceasta, pilaștrii si turla sculptata in piatra ce creează imaginea unei adevărate dantelării. Brâul torsadă care încinge longitudinal biserica in partea de mijloc, constituie un alt element arhitectural nou. Influenta gotica se resimte la ancadramentele ușilor si ferestrelor.
Pictura interioara se distinge ca element de noutate in alegerea si tratarea temelor, cu multe elemente ale artei miniaturale. Aici au realizat frescele meșterii locali Crăciun, Matieș, Ignat si Grigorie.
Muzeul mânăstirii cuprinde manuscrise, broderii, odoare de preț, icoane vechi de o deosebita valoare.
Mare mitropolit al Moldovei, Anastasie Crimca, distins cărturar şi om de artă, s-a născut în Suceava pe la jumătatea secolului al XVI-lea, primind din botez numele de Ilie, fiind fiul unui bogat negustor Ioan Crimca şi al cneaghinei Cristina, de unde se bănuie, că prin mama sa, s-ar fi înrudit cu binecunoscuţii boieri Stroici. Puţine date se cunosc despre acest ierarh deoarece multe din manuscrisele şi documentele mănăstiri au fost distruse de năvălirile hoardei căzăceşti.
